Pariu pe o bârnă

Campioana olimpică la sol Sandra Izbaşa (19 ani) a fost marea surpriză a Inter­­naţionalelor României, com­­­­­­­petiţie ce a avut loc weekendul trecut, la Bucureşti. În vârtejul incertitudinilor privind viitorul ei în gimnastică şi al scepticismului celor care nu îi mai dau vreo şansă, Sandra a urcat pe bârnă, oficial, după şapte luni.

Aflată încă în recuperare după accidentarea gravă din timpul unui antrenament premergător Naţionalelor de la Buzău, de anul trecut, când şi-a rupt tendonul lui Ahile de la piciorul drept, Sandra a revenit în competiţie, cu un exerciţiu sigur, “începutul reapucării de gimnastică”, cum îi place ei să spună. O perioadă de şapte luni pe care campioana olimpică de la Beijing a creionat-o pentru ProSport, ca pe cei şapte paşi care i-au purtat drumul înapoi spre sala de la Deva.

Primul pas: refuz total. “După accidentare stăteam în pat, mă chinuiam rău, mama mă ajuta cu totul. A fost o perioadă grea, refuzam până şi mâncarea. Stângace fiind, faptul că trebuia să mă ajut de mâna dreaptă era o tragedie pentru mine. A fost cea mai dură lecţie de viaţă pe care am primit-o. De la a avea totul, la a pierde totul”.

Pasul doi: lupta cu infecţia. “Am început să păşesc uşor, cu ajutorul acelei cizme speciale. Am trecut însă printr-o infecţie, apărută pe când făceam bicicletă, din cauza frecării cizmei de operaţie. M-am luptat trei luni cu ea, dar mi-a lăsat un semn urât pe picior. Cizma se freca de operaţie şi mi-a fost teamă că, dacă nu va trece, va trebui să merg iar să mă desfacă şi să o iau de la capăt cu totul”.

Primii trei paşi: alergare uşoară. “Lucrurile au început să se aşeze. Am început să simt tocurile pe picior, să am o stabilitate. Am pornit cu alergări uşoare, deşi nu era termenul, însă în tot acest timp am pus mult accent pe recuperare”.

Pasul patru: momentul sincerităţii. “Am luat legătura cu domnul Forminte pentru a veni la Deva ca să mă reapuc de gimnastică, să aflu dacă mai pot fi cum eram înainte. Foarte multe emoţii şi gânduri amestecate, o conştientizare dureroasă a limitării tale, poate momentul cel mai greu, în care eşti tu, faţă în faţă cu tine şi trebuie să fii sincer”.

Pasul cinci: povestea continuă. “Am reluat uşor antrenamentele, încet-încet îmi reveneam, recuperarea mergea foarte bine. Îmi era dor de anumite elemente, de legări, de starea aceea specială pe care ţi-o dă un exerciţiu bine făcut”.

Pasul şase: vremea care doare. “Am început pregătirea la sol, sărituri şi bârnă, însă au apărut probleme de fiecare dată când vremea se schimba, dureri puternice în tot piciorul. Singura bucurie a fost că am reuşit să lucrez într-un ritm constant, fără pauze mari”.

Un nou început. “Antrenorii şi federaţia au decis să vin la Internaţionale cu o demonstraţie. Mi-am dorit mult să arăt publicului, celor ce m-au susţinut, mie însămi că poate fi un nou început. Sunt conştientă că sunt departe de ce trebuie să prezint la Europene, dar e doar începutul. Nu am făcut toate elementele pentru că doream să fie ceva sigur, fără ratare, şi ştiam că emoţiile vor fi puternice”.

“Am ales să revin la bârnă pentru că m-am recuperat cel mai repede aici şi pentru că a fost aparatul care mi-a adus cele mai multe satisfacţii“, Sandra Izbaşa, gimnastă

Prosport

Sandra Izbaşa: “Vreau să merg mai departe”

La cei 20 de ani gimnasta Sandra Izbaşa, campioană olimpică la Beijing în 2008 are o ambiţie uriaşă de a demonstra că nu şi-a spus ultimul cuvânt în sport.

După ce şi-a rupt tendonul lui Achile în urmă cu şapte luni, Sandra a intrat într-o perioadă de recuperare medicală. La Internaţionalele României ea a urcat din nou pe bârnă cu un exerciţiu foarte bun.

“Pas cu pas încep să mă refac. Nu îmi propun deocamdată nimic altceva decât să fiu sănătoasă pentru a merge mai departe. Dacă aş sta departe de lot, probabil că m-ş gândi, uneori, la retragere. Dar, alături de fete şi de antrenori e cu totul altceva”, a menţionat ea.

Sandra Izbaşa a concurat după şapte luni

Campioana olimpică la sol Sandra Izbaşa (foto) a fost marea supriză a primei zile a Internaţionalelor României. Eleva lui Nicolae Forminte a revenit în concurs, după aproximativ şapte luni, evoluând la aparatul ei de suflet, bârna. Sigură pe ea, Sandra a făcut câteva elemente de încălzire după care şi-a prezentat exerciţiul, sub privirea atentă a antrenoarei Lili Cosma. “Încă sunt în recuperare, bârna merge mai bine şi de aceea am dorit să o prezint astăzi. Mă pregătesc alături de colegele de la lot şi tot ce îmi doresc este multă sănătate pentru că restul va veni de la sine”, a declarat Sandra.

Campioana de la Beijing a revenit astfel într-o competiţie după aproximativ şapte luni, după o accidentare gravă în timpul unei diagonale la sol, când a suferit o ruptură a tendonului lui Ahile la piciorul drept şi o fractură la mâna stângă. “Am considerat că este important pentru ea să concureze, să arate că încă îşi doreşte să fie în echipă şi să se termine cu toate discuţiile dacă mai face sau nu gimnastică”, a explicat antrenorul coordonator Nicolae Forminte.

Sursa: Prosport.

Sandra Izbaşa din nou la Deva

Campioana olimpică de la Beijing îşi continuă recuperarea după ce în septembrie 2009 s-a accidentat grav la un antrenament. Şi o continuă la Deva, acolo unde este de cîteva săptămîni.
Este bine, dar mai are de recuperat pentru efortul maxim. Pe 21 martie ar trebui să se încheie tot acest proces. Mergem pas cu pas. Fizic este bine, dar la psihic mai e de lucrat. Stăm de vorbă cu Sandra. Ea îşi pune tot felul de întrebări:< Merită să mai fac gimnastică?> Din punct de vedere fizic ea mai poate să facă gimnastică, dar psihic e mai greu. O astfel de accidentare te marchează. Nu se mai gîndeşte la ce s-a întîmplat“, a spus tătăl Sandrei, Florin Izbaşa.
Sandra Izbaşa a suferit o ruptură de tendon ahilian şi o fractură la mînă dreaptă în luna septembrie în cadrul unui antrenament deşfăşurat înainte de Naţionalele de Gimnastică de la Buzău.

articol din GSP

Sandra Izbaşa revine în sala de antrenament

Campioana olimpică la sol s-a accidentat la tendonul lui Ahile. Chiar dacă Izbaşa va fi alături de colegele sale de la lotul olimpic de gimnastică, participarea ei la Campionatele Europene din primăvară este incertă.

Trei luni şi jumătate a stat campioana nostră olimpică departe de covorul de antrenamente şi concurs. Trei luni şi jumătate în care Sandra a suferit o intervenţie chirurgicală la tendonul lui Ahile, în Germania, şi practic a învăţat apoi să meargă din nou. Însă gândul ei nu a părăsit niciodată gimnastica.

„Mi-e dor de aparate, de atmosfera de competiţii, de fete”, spunea campioana în timpul cât a stat „pe bară”, pierzând una dintre cele mai aşteptate competiţii ale sezonului trecut, Campionatul Mondial.

„Cocursurile vin şi trec, însă sănătatea mea rămâne mai importantă”, se consola Sandra, care le-a ţinut pumnii colegelor ei la Londra. Cea mai mare dorinţă a gimnastei pentru noul sezon este să fie sănătoasă pentru a urca din nou pe aparate.

A amânat venirea din cauza răcelii

Sandra s-a mai întors o dată la Deva înainte de sărbătorile de iarnă. N-a mai putut rezista tentaţiei.

Locul unde s-au ţesut toate visele ei de câţiva ani, altarul carierei sale, o chemau înapoi. Imaginea diagonalei de la Buzău care s-ar fi putut transforma într-o tragedie şi care a urmărit-o mult timp a rămas doar o amintire.

Înfruntarea temerii a făcut-o să uite de toate necazurile, golul din stomac scăzând pe zi ce trece în intensitate, ajungând acum să nu-l mai simtă deloc.

„Cum a ajuns s-a urcat pe bârnă, însă nu am lăsat-o. Nu trebuie să forţeze, deşi acum dorinţa şi foamea aceasta de a reveni şi de a face ce făcea şi înainte este mare”, a spus Nicolae Forminte, antrenorul coordonator al lotului olimpic de gimnastică feminină.

Însă Sandra nu a stat mult atunci. Revenirea sa în echipă se va face în această săptămână. „Trebuia să ni se alăture încă de la începutul noului an, însă gripa i-a mai prelungit cu câteva zile şederea acasă. Ea este încă în recuperare cu tonusul muscular. Să vedem cum se va readapta lipsurilor de aici”, a mai precizat Forminte.

Campioana de la Beijing ştie că o vor aştepta nişte zile mai dificile, în care va trebui să reintre în ritm şi să recupereze. „Nu va fi uşor, însă am văzut-o foarte determinată să revină. În gimnastică contează şi o zi când nu faci antrenamente, nu mai zic de câteva luni. Sandra are şi un psihic puternic”, a adăugat antrenorul.

Echipa de la Deva o aşteaptă pe Sandra Izbaşa să revină în sală, deoarece crede că rezultatele şi caracterul ei le va ajuta şi pe celelalte gimnaste să se „ridice”. „Sandra dă un alt statut lotului. Cred că în jurul ei se poate forma o echipă mai puternică şi mai competitivă”, s-a mai confesat coordonatorul lotului.

adevarul.ro

Ultima dată cu… SANDRA IZBAŞA

Campioana olimpică de la sol mai are încă trei luni de recuperare, dar şi o groază de amintiri de depănat. În răspunsuri scurte, stilul Twitter.

Twitter e reţea de socializare, un fel de mini-blogging. Sandra Izbaşa a acceptat o discuţie în stilul Twitter, cu răspunsuri nu mai lungi de 140 de caractere. Campioana olimpică la sol nu a renunţat la gimnastică, dar mai are încă în faţă trei luni de exerciţii zilnice de recuperare. Ultima oară cînd a făcut un integral a fost pe 17 septembrie, la Buzău. Era la bîrnă, pentru că la sol n-a mai apucat. Tendonul lui Ahile de la piciorul drept s-a rupt. A urmat o operaţie şi apoi recuperarea. Sandra promite că se va întoarce la Deva, fie doar şi pentru a-şi anunţa retragerea. La 19 ani, încă mai speră. Deocamdată însă, pentru ea gimnastica se rezumă la amintiri.

… cînd ai făcut un exerciţiu complet la sol
Pe 13 septembrie 2009. Şi eram foarte bucuroasă, chiar am zis că e o zi cu noroc.

… cînd ai fost confundată cu altă gimnastă
De fiecare dată lumea mă recunoaşte, chiar şi acum, deşi mi-am schimbat culoarea părului.

… cînd n-ai avut acreditarea la tine şi nu te-au lăsat să intri la concurs.

Niciodată nu mi s-a întîmplat acest lucru. La concursuri, acreditarea e ca o carte de identitate sau ca o fisă pe care trebuie s-o introduci, altfel nu ai acces în sală.

… cînd ai avut o experienţă neplăcută la un hotel
Anul trecut, într-o seară, mi-a bătut un bărbat străin la uşă şi tot insista că e camera lui şi că eu nu am ce cauta acolo. După cîteva minute, s-a dumirit că greşise.

… cînd ţi s-a spus că semeni cu Sandra Izbaşa
Eram într-un magazin şi un bărbat mi-a zis că semăn cu cineva cunoscut. Şi apoi a continuat, semeni cu o gimnastă. Pînă la urmă m-a întrebat cum mă cheamă.

… cînd ai avut parte de o cerere ciudată din partea unui fan

Nu am primit cereri extravagante, primesc cereri obişnuite de la fani.

… cînd ai cerut un autograf
Nu prea am acest obicei. Ştiu că am sigur de la Nadia şi de la Claudia de la Cream.

… cînd ai vizitat o ţară pentru prima dată
În 2009, am mers în SUA.

… cînd ai uitat ceva important
Laptopul, în urmă cu cîteva luni am plecat spre Piteşti şi l-am uitat la Bucureşti. I-am pus pe părinţii mei să meargă după el.

… cînd ai mîncat ciocolată
Acum o săptămînă.

… cînd te-ai întîlnit cu un idol
Nu-mi prea place chestia asta cu idolii. Eu vreau să fac lucruri mari şi să fiu propriul meu idol. Cu mine mă întîlnesc în fiecare dimineaţă în oglindă.

.. cînd te-ai îmbrăcat elegant
Pe 21 decembrie. Am purtat şi tocuri pentru că după operaţie chiar erau indicate, ca să nu forţez tendonul. Nu sînt însă adepta lor.

… cînd ai pierdut un pariu
Acum trei săptămîni. Eu am susţinut că un film rulează în ziua respectivă, iar persoana cealaltă spunea că este în următoarea zi. Am ieşit bine, nu am mai dat nimic.

… cînd ai uitat de ziua de naştere a unei persoane importante
Pe 1 octombrie a fost ziua lui Puia Valer, coregraful de la Deva Eu mi-am adus aminte abia după 13 zile. Am o scuză, eram cu accidentarea cu operaţia, cu recuperarea.

… cînd ai fost la un concert
În mai 2009, la Boney M, la Deva împreună cu tot lotul.

… cînd ai şters de praf medalia de la Beijing
N-am mai scos-o de ceva vreme, dar ştiu că acolo unde am aşezat-o nu are cum să se prăfuiască.

articol din GSP

Înapoi în laborator

Sandra Izbaşa a lăsat în urmă şocul accidentării din luna septembrie, la Buzău, când a fost la un pas de tragedie. Aflată în plină recuperare, după operaţia de refacere a tendonului ahilian la piciorul drept, Sandra a revenit la Deva, locul de unde au pornit, de atâtea ori, zeci de visuri de aur.

E atât de bine să fiu înapoi, e o mare bucurie! Timpul a trecut foarte repede şi parcă ieri eram la spital, cu mâna şi piciorul în ghips“, a declarat Sandra pentru ProSport. Întâlnirea cu colegele, cu antrenorii şi mai ales cu locul unde trăiește de câţiva ani a fost una emoţionantă. “Prima dată când am intrat în camera de la cămin am început să plâng. Ştiam cu ce gânduri am plecat de acolo, ce îmi doream şi cum m-am întors. A fost singurul moment în care am simţit o slăbiciune. În rest, a fost frumos, toţi m-au primit cu braţele deschise“, mărturiseşte Izbașa.

“Mi-e dor de sol”

Motivată şi nerăbdătoare să înceapă pregătirea, campioana olimpică de la sol a încercat deja aparatele din sala de antrenament. “Încă din prima zi, când a venit, s-a urcat pe bârnă, am dat-o însă de urgenţă jos, pentru că nu are voie, piciorul nu trebuie forţat deloc”, explică antrenorul Nicolae Forminte. “Nu mi-e frică, tot ce simţeam după accidentare a trecut. Am urcat pe toate aparatele şi e bine, chiar şi la sol, unde înainte numai când mă gândeam simţeam un gol, acum mi-e dor de exerciţiul meu“, îl completează Sandra. Gimnasta în vârstă de 19 ani va continua recuperarea, peste două zile ea având voie, conform indicaţiilor medicilor, să alerge din nou.

Mă bucur să o văd motivată şi într-o condiţie fizică bună “, Nicolae Forminte antrenor

articol Prosport