Eu sunt adversarul meu

După antrenamentul oficial, pe podium, de ieri dimineaţă, Sandra Izbaşa a vorbit despre competiţia de la Beijing şi despre şansele României. Dezinvoltă şi foarte determinată, blonda gimnastă spune că este foarte curajoasă. Se şi vede, din declaraţiile ei.

– Sandra, cum a fost antrenamentul?
– Bun, foarte bun, ne-a ieşit destul de bine, zic eu…
– Ai tot insistat la bârnă…
– Da, am urcat de mai multe ori, pentru că la acest aparat, ca şi la sol de altfel, avem noi cele mai mari şanse. Dar mi-a ieşit tot şi mă bucur.
– Nu te sperie atmosfera? Că va fi publicul ostil?
– Nu, eu cred că vom fi aplaudate, chiar dacă suntem în China. Vor fi şi aici români în tribună.
– Printre care şi părinţii tăi…
– (râde) Da, sunt tare fericită, au venit peste tot cu mine, pe la toate concursurile.
– Le-ai văzut pe chinezoaice? S-au antrenat odată cu voi.
– Da, m-am uitat puţin la ele, adevărul este că sunt bune, nimic de zis. Va fi un concurs dur.
– Ţi-e frică de ele? Sau de alte adversare?
– Nu, singurul meu adversar sunt eu, nu mi-e frică de nimeni. De ce să mă sperii? Mă concentrez să îmi fac bine treaba şi dacă îmi iese, este perfect.
– Dar emoţii tot ai…
– Ee, cum să nu am? Dar aşa este peste tot, la marile concursuri. Dar le am acum, nu când urc pe aparate.
– Ce va fi la echipe?
– E greu de spus, ştii de ce? Putem lua şi aurul, dar, la fel de bine, o ratare ne poate arunca pe locul opt… Noi o să ne luptăm pentru primul loc. Până la ultima picătură…

Sursa Gandul

Advertisements