Sandra Izbaşa revine în sala de antrenament

Campioana olimpică la sol s-a accidentat la tendonul lui Ahile. Chiar dacă Izbaşa va fi alături de colegele sale de la lotul olimpic de gimnastică, participarea ei la Campionatele Europene din primăvară este incertă.

Trei luni şi jumătate a stat campioana nostră olimpică departe de covorul de antrenamente şi concurs. Trei luni şi jumătate în care Sandra a suferit o intervenţie chirurgicală la tendonul lui Ahile, în Germania, şi practic a învăţat apoi să meargă din nou. Însă gândul ei nu a părăsit niciodată gimnastica.

„Mi-e dor de aparate, de atmosfera de competiţii, de fete”, spunea campioana în timpul cât a stat „pe bară”, pierzând una dintre cele mai aşteptate competiţii ale sezonului trecut, Campionatul Mondial.

„Cocursurile vin şi trec, însă sănătatea mea rămâne mai importantă”, se consola Sandra, care le-a ţinut pumnii colegelor ei la Londra. Cea mai mare dorinţă a gimnastei pentru noul sezon este să fie sănătoasă pentru a urca din nou pe aparate.

A amânat venirea din cauza răcelii

Sandra s-a mai întors o dată la Deva înainte de sărbătorile de iarnă. N-a mai putut rezista tentaţiei.

Locul unde s-au ţesut toate visele ei de câţiva ani, altarul carierei sale, o chemau înapoi. Imaginea diagonalei de la Buzău care s-ar fi putut transforma într-o tragedie şi care a urmărit-o mult timp a rămas doar o amintire.

Înfruntarea temerii a făcut-o să uite de toate necazurile, golul din stomac scăzând pe zi ce trece în intensitate, ajungând acum să nu-l mai simtă deloc.

„Cum a ajuns s-a urcat pe bârnă, însă nu am lăsat-o. Nu trebuie să forţeze, deşi acum dorinţa şi foamea aceasta de a reveni şi de a face ce făcea şi înainte este mare”, a spus Nicolae Forminte, antrenorul coordonator al lotului olimpic de gimnastică feminină.

Însă Sandra nu a stat mult atunci. Revenirea sa în echipă se va face în această săptămână. „Trebuia să ni se alăture încă de la începutul noului an, însă gripa i-a mai prelungit cu câteva zile şederea acasă. Ea este încă în recuperare cu tonusul muscular. Să vedem cum se va readapta lipsurilor de aici”, a mai precizat Forminte.

Campioana de la Beijing ştie că o vor aştepta nişte zile mai dificile, în care va trebui să reintre în ritm şi să recupereze. „Nu va fi uşor, însă am văzut-o foarte determinată să revină. În gimnastică contează şi o zi când nu faci antrenamente, nu mai zic de câteva luni. Sandra are şi un psihic puternic”, a adăugat antrenorul.

Echipa de la Deva o aşteaptă pe Sandra Izbaşa să revină în sală, deoarece crede că rezultatele şi caracterul ei le va ajuta şi pe celelalte gimnaste să se „ridice”. „Sandra dă un alt statut lotului. Cred că în jurul ei se poate forma o echipă mai puternică şi mai competitivă”, s-a mai confesat coordonatorul lotului.

adevarul.ro

Advertisements

Sandra Izbaşa, între recuperare şi facultate

FOTO: Adevarul

Sandra este în anul I la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din Cluj-Napoca, secţia Kinetoterapie şi motricitate specială (FOTO: Adevarul)

Reîntoarsă acasă după ce a suferit în Germania o operaţie de reconstituire a tendonului ahilian drept, Sandra Izbaşa încearcă să valorifice timpul învăţând pentru facultate şi pentru carnetul de şofer. Florin şi Roxana Izbaşa, părinţii campioanei noastre olimpice la gimnastică, au învăţat de la medicul german cum să-i facă un masaj special sportivei pentru a-i menţine tonusul muscular.

Când eşti sănătos ai o mie de vise, când eşti bolnav ai doar unul singur… Sandra Izbaşa, cea mai bună gimnastă română a momentului, înţelege cel mai bine acest mesaj, după ce s-a accidentat în timpul unui antrenament acum câteva săptămâni la picior şi la mână.

În loc de exerciţiile artistice de pregătire pentru Campionatele Mondiale, care vor avea loc săptămâna viitoare şi la care visa să urce pe podium , ea luptă cu sine, cu corpul său, nerăbdătoare pentru a-şi reveni cât mai repede.

„Simte nevoia să pună călcâiul jos, să grăbească puţin lucrurile, dar nu are voie. I-am şi explicat că e ca un nou născut. E un nou tendon pe care trebuie să-l obişnuieşti, nu să-l forţezi să meargă dintrodată”, explică tatăl gimnastei, Florin Izbaşa.

Cunoscută ca fiind o fire energică, gimnasta noastră se deplasează acum fiind ajutată de un dispozitiv special, creat special pentru ea, care accelerează procesul de recuperare.

„E un fel de cizmă cu toc sub călcâi care scade în înălţime gradat şi care îi permite să treacă de la extensie la flexie. Poate merge singură, fără cârje. Dacă vrea să meargă mai repede trebuie să le folosească”, a explicat părintele, care a adăugat că trebuie să poarte acest dispozitiv timp de 12 săptămâni.

Timp în care va avea timp să se pregătească pentru prima sesiune din viaţa de student, dar şi pentru examenul pentru carnetul de şofer.

Părinţii o ajută cu fizioterapia

De profesie medici, părinţii Sandrei Izbaşa, Florin şi Roxana, o ajută pe gimnastă cu un masaj special de recuperare, învăţat de la specialiştii germani.

„Atât eu cât şi soţia mea am învăţat de la doctorul din Germania cum să îi facem masaj la picior. Este unul special care ajută la menţinerea tonusului musculaturii”, a mai spus tatăl sportivei, care ţine permanent legătură cu cel care a operat-o.

„Îi mai trimit poze din când în când pe mail şi îi descriu cum se mai prezintă situaţia. El ne răspunde şi ne explică la ce să ne aşteptăm. Chiar acum mi-a scris că incizia se vindecă bine. Mai trebuie scoase firele… şi să aşteptăm să se vindece”, a încheiat Florin
Izbaşa.

Păstrăm legătura cu doctorul care a operat-o pe Sandra prin e-mail.Florin Izbaşa, tatăl gimnastei Sandra Izbaşa

Forminte: „Pe Sandra nu o poate înlocui nimeni“

În plină pregătire pentru Campionatele Mondiale de la Londra, lotul feminin de gimnastică se află în grafic. Fără cea mai valoroasă gimnastă a României a momentului, Sandra Izbaşa, dar cu două debutante, Diana Chelaru şi Ana Porgras, şi două gimnaste accidentate, Anamaria Tămârjan şi Gabriela Drăgoi, delegaţia noastră are emoţii.

„Mergem cu cele patru gimnaste şi sperăm la un rezultat bun. Se simte lipsa Sandrei în lot, la fel cum s-ar simţi lipsa oricărei gimnaste foarte bune. Pe Sandra nu o poate înlocui nimeni; cu ea am fi avut o şansă în plus la câştigarea unei medalii”, spune Nicolae Forminte, antrenorul coordonator al lotului.

Cât priveşte competiţia mondială, tehnicianul român crede că va conta foarte mult nota primită la execuţie. Şi din acest punct de vedere, la sol, am fi avut prima şansă cu Sandra Izbaşa în echipă. „Lucrurile erau clare şi locul pe podium sigur, doar dacă nu se bătea singură. Acum ne rămâne să vedem ce se va întâmpla…”, a încheiat Forminte

articol din Adevarul

Medaliile vin după ce depăşeşti limitele

După Olimpiadă, multă lume se aştepta ca Sandra Izbaşa să se lase de gimnastică. Ajunsese la 18 ani, se apropia de Bacalaureat, trecuse printr-un ciclu olimpic, câştigase destule medalii şi ar fi putut reveni în lumea reală, în care stingerea nu se dă la 10 seara, zilele nu sunt împărţite în ore de antrenament, masă, somn şi recuperare, cuminţenia nu este valoarea absolută, iar fetele frumoase ies cu băieţi de vârsta lor.

Sandrei îi plac câinii maidanezi din Complexul Olimpic de la Deva, chiar dacă unii fac multă gălăgie (FOTO: Adevarul)

Sandrei îi plac câinii maidanezi din Complexul Olimpic de la Deva, chiar dacă unii fac multă gălăgie (FOTO: Adevarul)

Şi totuşi n-a făcut-o. A stabilit unde va merge mai departe – la Mondialele din 2009 de la Londra – şi care e noua ei ţintă – să fie campioană mondială la sol, şi a continuat. „Nu mi se pare normal ca, după ce ai câştigat o medalie de aur, să te laşi aşa, pur şi simplu. Dacă mai poţi şi ai susţinători şi merge, de ce să te laşi?”, spune Sandra.

„Atâta timp cât pot şi nu sunt genul să mă duc să caut petreceri sau să nu ascult, sunt genul calm, n-am de ce să mă las. După ce-mi ating toate obiectivele, da, merită.” Acum, Sandra a intrat „în linie dreaptă” pentru Campionatul Mondial din noiembrie, după ce a dat Bac-ul, unde a avut media 9,71, şi s-a recuperat după operaţia de extirpare a unor negi din talpa piciorului. Până atunci, mai are un concurs bilateral în Franţa, peste trei săptămâni, şi Naţionalele de la Buzău, în septembrie.

Ca un căluţ sălbatic

La antrenamentul de după-amiază, căzătura de la paralele pare deja uitată. După încălzire, Izbaşa alege pentru grupul ei bârna şi, la indicaţiile antrenoarei Liliana Cosma, începe să-şi facă cele şapte „integrale simple”: flic-flacuri, paşi artistici, piruete, sărituri. „Saltul întins şi Danilova”, îi strigă profesoara de la depărtare. „Să mai facem flicul pe bârnă dimineaţa.” Sandra ascultă şi execută ce i se spune.

„E greu să o convingi să facă ceva, nu poţi să o obligi”, spune Nicolae Forminte despre gimnastă. „În momentul în care ai convins-o, ţi-e uşor să lucrezi cu ea. Când s-a setat pe ceva, e ca şi cum lucrurile au început să meargă de la sine. Este o persoană puternică, reuşeşte cam tot ceea ce-şi propune.” Antrenorul-coordonator al lotului povesteşte că nu a fost impresonat de la început de Izbaşa, care îi fusese recomandată de federaţie ca „o gimnastă cu picioare foarte bune”.

„Practic, ce m-a determinat să mă aplec mai mult asupra ei a fost îndărătnicia ei. Era ca un căluţ sălbatic care aştepta să fie îmblânzit.” În plus, „este un copil cu care lucrezi cu plăcere”.

Chiar dacă a împlinit în iunie 19 ani şi formele trădează faptul că nu mai e chiar o puştoaică, Sandra e tot un copil în ochii antenorilor. „Toate gimnastele care sunt aici sunt ca şi copiii noştri. Nu ne uităm la ele ca la nişte persoane adulte”, spune Forminte.

„Datorită sistemului de lucru, noi preluăm foarte multe din atribuţiile părinţilor. Între noi se creează o atmosferă de familie. În afara sălii încercăm să avem un comportament de părinţi faţă de fete, chiar dacă în sală le împingem către limite şi de cele mai multe ori către depăşirea limitelor, pentru că performanţa apare numai după ce-ţi depăşeşti limitele.”

Fără nervi, nu munceşti

Fidel acestei idei, antrenorul stă în sală cu ochii pe fete. La antrenamentul de după-amiază, cele mai mici au început cu solul. Raluca Haidu încearcă să facă o săritură „Tsukahara” şi se roteşte prin aer, îmbrăcată într-un costum colorat în violet, ciclam şi galben. Nu-i iese prea bine şi Forminte o mustră: „E campionatul sătesc ce faci tu aici, nu te antrenezi să fii cea mai bună din lume!” O nouă încercare, la care aterizarea lasă de dorit.

„Degeaba faci tsukahara patru zecimi dacă pierzi cinci zecimi pentru aterizare cu umărul jos. Eşti o zi şoim, o lună cioară.” Din nou, săritura nu iese cum ar trebui, iar lui Forminte îi sare muştarul. „Ai fandat, bă fetiţă?” Raluca se îndepărtează cu capul plecat şi trece la un alt exerciţiu. „Tu ce faci mă cu pirueta aia? Ce piruetă ai făcut?” „Pirueta la sol”, răspunde fata cu glas pierit. Forminte e nemulţumit.

„Trebuie să ne enerveze, că fără enervare nu vine nici munca”, explică Sandra. „Aşa, dacă ar fi totul lapte şi miere, n-ar fi performanţă.” Antrenorii „ne enervează pe anumite chestii. Dar dacă se poartă ranchiună, în primul rând noi pierdem, ei nu pierd fiindcă îşi aleg altă sportivă pe care o văd că vrea să facă şi o îndrumă şi face. Noi pierdem, pe noi ne lasă în urmă că ne-am supărat dintr-o mică prostie şi n-am ştiut să trecem peste.”

Bârna este unul dintre aparatele preferate ale gimnastei (FOTO: Adevarul)

Bârna este unul dintre aparatele preferate ale gimnastei (FOTO: Adevarul)

Sprijinită pe un birou, antrenoarea Lili Cosma strigă la fetele care au trecut acum la bârnă. „De ce ­n-ai corectat, Diana? Te-ai obişnuit, când corectez, să zici da, dar cu mintea tot în altă parte.” Gimnastele oftează şi o iau de la capăt.
Sandra e singura din sală care mai râde din când în când. E rândul ei să treacă la sol şi face un exerciţiu întreg, pe muzică. Părul i s-a zburlit şi nu mai stă ordonat în coadă în timp ce face sărituri. „Numai eu pot s-o ţin pe Sandra, numai de la mine acceptă ajutor”, spune Forminte, care, în ciuda unor dureri de spate, o ţine la sărituri.

Muzica aleasă pentru exerciţiul de la Mondiale, o temă din filmul „Banditul” din 1997, compusă de polonezul Michael Lorenc, este mai gravă, mai serioasă decât cea pe care Sandra a evoluat la Beijing. „Sperăm ca situaţia să nu fie gravă”, spune în glumă coregraful Valer Puia, care le învaţă pe fete elemente artistice şi de balet.

Nu avem răbdare cu gimnastele

Izbaşa ar mai putea rămâne în lotul naţional ani buni, dacă o ajută sănătatea. Chiar până la Olimpiada din 2012. Dar Campionatul Mondial de anul acesta este un nou prag dincolo de care ar putea fi nevoită să ia cea mai importantă decizie de până acum, aceea de a continua sau nu cariera în gimnastică. „După Mondiale, mai discut, să văd, dacă e să continui, pentru ce continui, dacă merită. Am obiective de îndeplinit şi după, văd”, explică ea. Obişnuită cu ajutorul şi sfaturile antrenorilor, Sandra va trebui însă să ia singură această decizie. „Consider că a avea continuitate într-o activitate este strict o problemă personală”, spune Forminte. „Rostul meu este acela de a o încuraja.”

Coordonatorul lotului ştie însă că hotărârea este una dificilă. „Noi românii nu avem răbdare cu gimnastele care ajung la 18-19 ani, aşteptăm în permanenţă de la ele mare performanţă. Ele sunt conştiente că un eşec le-ar ruina tot ce au reuşit să facă până în acel moment. După o viaţă de muncă, vor şi ele să aibă dreptul să meargă la o discotecă, să aibă un prieten, să plece într-un concediu, să se îngraşe, să-şi ia o pauză. Nimeni nu are răbdare cu ele în acest sens, motiv pentru care cele mai multe renunţă.”

Izbaşa spune însă că nu îi lipsesc activităţile „normale”, nu pare afectată de imposibilitatea de a avea un prieten din cauza lipsei de timp sau de faptul că petrece doar cinci zile pe an, de Crăciun, acasă la Bucureşti. Şi e convinsă că nu şi-a pierdut copilăria, cum spun mulţi, pentru că a fost în destul de multe ţări, chiar dacă doar pe traseul sală-hotel, hotel-sală, şi a văzut „aproape esenţialul”.

Pentru succesul de la Olimpiadă, sportiva a primit o stea pe Aleea Succeselor din Parcul Herăstrău (FOTO: Adevarul)

Pentru succesul de la Olimpiadă, sportiva a primit o stea pe Aleea Succeselor din Parcul Herăstrău (FOTO: Adevarul)

„Din punctul meu de vedere, sportul dezvoltă mult mai mult şi creierul, şi tot.” Forminte este şi mai tranşant în această privinţă: „Eu cred că atâta timp cât faci ceea ce-ţi place, nu iroseşti nimic. Eu nu cred că un copil care stă în faţa curţii este mai câştigat decât un copil care face sport. Nu văd unde este câştigul. Iar în cazul fetelor, nu cred că dacă nu-ţi începi viaţa sexuală la 13-14 ani ai pierdut ceva în viaţă. Cred că cooptarea într-o activitate care să le ţină undeva mai ferite de stradă nu e o pierdere. Dacă aş fi avut o fată, aş fi fost mulţumit să ştiu că ea va da piept cu realităţile vieţii undeva după 18 ani”.

„Aici depindem de alţii”

Ce se întâmplă însă dincolo de pereţii sălii de gimnastică e ­altfel. Acolo nu prea mai depinzi de alţii şi îţi conduci singur viaţa. „Aici suntem conduse de antrenori, de arbitre. Aici depindem de tot. Depinde de noi ce facem după ce ne-au îndrumat şi ce facem când suntem în concurs singure. În rest, depindem de alţii.” Dar Izbaşa spune că se va acomoda foarte repede la lumea reală. „Cum am ieşit de aici, parcă nici n-am fost. Ştiu cum să mă comport, ştiu ce e aia lumea reală. Cunosc. Şi niciodată nu cred că o să fiu singură în chestia asta.”

În prezent, obiectivul ei este să câştige o medalie de aur la Mondiale, singura care îi lipseşte. Mai departe, nu ştie încă. S-a înscris la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport a Universităţii „Babeş–Bolyai” din Cluj, specializarea Kinetoterapie şi motricitate specială, şi va urma cursurile la distanţă. „Aş vrea să continui ceea ce o să încep şi după pot să mă reprofilez şi pot să mai fac şi altceva. Încă nu m-am decis. Am multe opţiuni. N-aş vrea să le zic pentru că nu merită. Până nu realizez, nu zic.”

Mini CV
15 ani de gimnastică

FOTO: Adevarul

FOTO: Adevarul

La Olimpiada de la Beijing, Sandra a câştigat cea mai importantă medalie de până acum: aur pentru exerciţiul la sol

-Data şi locul naşterii: 18 iunie 1990, Bucureşti
-A început gimnastica la vârsta de 4 ani
-În 2003 a plecat la Centrul Naţional Olimpic de Pregătire a Junioarelor Oneşti
-Din 2006 face parte din lotul naţional feminin de gimnastică, care se pregăteşte la Deva
-Palmares: CM Aarhus, 2006 – argint la bârnă, bronz la individual compus; CE Volos, 2006 – aur la sol, bronz la bârnă, argint pe echipe; CE Amsterdam, 2007 – argint la bârnă şi la individual compus; CM Stuttgart, 2007 – bronz pe echipe; CE Clermont Ferrand, 2008 – aur la sol şi pe echipe, argint la bârnă; JO Beijing, 2008 – aur la sol, bronz pe echipe.

articol din Adevarul

Sandra poate fi vedetă tv

Nicolae Forminta si Sandra IzbasaAntrenorul lotului de gimnastică, Nicolae Forminte, o sfătuieşte pe Izbaşa să intre în lumea showbizului.

Nicolae Forminte, tehnicianul de la Deva, spune că s-ar lăsa intervievat de actuala lui elevă, în cazul în care Sandra Izbaşa (18 ani) ar urma o carieră de moderatoare în televiziune: “Pe lângă faptul că este o fată inteligentă este şi frumoasă”, argumentează coordonatorul lotului naţional de gimnastică.

Au mai rămas doar două săptămâni până la cantonamentul de iarnă, de la Poiana Braşov, pe care Nicolae Forminte, antrenorul coordonator al lotului de gimnastică de la Deva, l-a pregătit elevelor sale. “Vom petrece Crăciunul în Poiană, iar Revelionul, la Deva. Nu ne permitem prea multă vacanţă. Avem foarte mult de lucru”, a precizat Forminte pentru Libertatea.

Invitată la «Dansez pentru tine»

Referindu-se la Sandra Izbaşa, campioană olimpică la sol, tehnicianul de la Deva a explicat că eleva sa nu are de gând să părăsească lotul olimpic, dorind să-şi continue activitatea de mare performanţă, cel puţin până după Bacalaureat. “După Olimpiadă au apărut foarte multe tentaţii pentru Sandra, de a participa la o serie de activităţi mondene. A primit o invitaţie şi de la producătorii emisiunii “Dansez pentru tine”. Dacă ar fi dat curs acestor oferte, nu ar mai fi putut face faţă procesului de pregătire, aşa că a declinat oferta”, ne-a mai spus Forminte.

“Cred că, după ce-şi va termina facultatea, Sandra are mari şanse să facă o carieră de succes în lumea showbizului sau a televiziunii. Poate deveni chiar vedetă tv. Pe lângă faptul că este o fată inteligentă este şi frumoasă”, a spus tehnicianul. “Aş merge cu drag la o emisiune moderată de Sandra. Sunt ferm convins că întrebările ei despre gimnastică ar fi pertinente”, crede Forminte.

Sursa Libertatea

Zece de nota 10

În ziua de 5 octombrie, duminică, Sandra Izbaşa a participat alături de alte mari gimnaste ale României şi de către marii noştri antrenori, Octavian Belu, Mariana Bitang şi actualul antrenor Nicolae Forminte la o emisiune intitulată “Zece de nota 10”.

Emisiunea a fost difuzată de postul naţional şi sugerată de către forul Olimpic român iar moderator a fost Cristian Ţopescu.

Întrebată fiind dacă a avut mai multe momente plăcute decât momente grele în gimnastică, Sandra a răspuns că au fost în egală măsură, însă momentele frumoase le-au făcut uitate pe cele grele, aşadar gimnastica i-a adus mai multe satisfacţii decât momente neplacute.

Le multumim colegilor de la Fangymnastics că au pus emisiunea pe youtube, aşadar o putem vedea şi dacă nu am vazut-o în direct.

A doua parte

A treia parte

A patra parte

A cincea parte

A şasea parte