Sandra Izbaşa din nou la Deva

Campioana olimpică de la Beijing îşi continuă recuperarea după ce în septembrie 2009 s-a accidentat grav la un antrenament. Şi o continuă la Deva, acolo unde este de cîteva săptămîni.
Este bine, dar mai are de recuperat pentru efortul maxim. Pe 21 martie ar trebui să se încheie tot acest proces. Mergem pas cu pas. Fizic este bine, dar la psihic mai e de lucrat. Stăm de vorbă cu Sandra. Ea îşi pune tot felul de întrebări:< Merită să mai fac gimnastică?> Din punct de vedere fizic ea mai poate să facă gimnastică, dar psihic e mai greu. O astfel de accidentare te marchează. Nu se mai gîndeşte la ce s-a întîmplat“, a spus tătăl Sandrei, Florin Izbaşa.
Sandra Izbaşa a suferit o ruptură de tendon ahilian şi o fractură la mînă dreaptă în luna septembrie în cadrul unui antrenament deşfăşurat înainte de Naţionalele de Gimnastică de la Buzău.

articol din GSP

Advertisements

Sandra Izbaşa, ucenica Nadiei Comăneci

Sandra Izbaşa (stânga) a ajutat-o pe Nadia la decernarea medaliilor în cadrul concursului organizat la Oklahoma

Campioana olimpică la sol, la Beijing, Sandra Izbaşa, a asistat la concursul „Nadia Comăneci International Invitational” în calitate de invitată de onoare a „Zeiţei de la Montreal”. 740 de gimnaste din opt ţări, printre care şi trei junioare din România, au participat weekendul ce tocmai a trecut la concursul de la Oklahoma.

Concursul „Nadia Comăneci International Invitational” ia amploare de la an la an. Dacă anul trecut, „Zeiţa de la Montreal” s-a gândit să-şi extindă turneul pe plan internaţional şi a adunat nu mai puţin de 600 de gimnaste, cu vârste cuprinse între 6 şi 18 ani, anul acesta numărul lor a crescut cu mai bine de 100 de participante.

„S-au înscris 740 de concurente din opt ţări. Majoritatea sunt din SUA, dar au venit şi din Ucraina, România, Israel, Venezuela, Mexic şi Canada”, a declarat Bart Conner, soţul Nadiei Comăneci. Acesta a fost primul din familie care a iniţiat un astfel de concurs, dar de gimnastică masculină.

„Am început acest proiect cu mulţi-mulţi ani în urmă doar cu gimnaşti americani, apoi am hotărât să facem un eveniment internaţional. Am avut modelul soţului meu, Bart Conner, şi am vrut ca numele meu să rămână în continuare pe buzele oamenilor. Aşa s-a ajuns la acestă amploare a evenimentului pe care îl prezint”, a motivat Nadia Comăneci.

România a fost reprezentată peste Ocean de trei junioare, Diana Rusu, Georgiana Gheorghe şi Andreea Tufa, de la Steaua Bucureşti. Campioana olimpică la sol, Sandra Izbaşa, a asistat de data aceasta ca invitată de onoare a Nadiei, pe care a ajutat-o la înmânarea medaliilor. “Sunt aici pentru că m-a invitat Nadia Comăneci şi pentru o ajuta să împartă medaliile celor mai buni. Am revenit pentru că a fost o experienţă minunată anul trecut, când am concurat şi am plecat acasă cu trofeul „Nadia Comăneci”.

De data aceasta a fost cu totul diferit”, a declarat Sandra Izbaşa pentru unul din posturile locale, adăugând şi că nu ştie când va reveni în competiţii şi îşi va face reintarea pas cu pas. “Acum pentru recuperare fac puţin tehnic, forţă şi mobilitate”, a mai spus deţinătoarea aurului la sol, la Olimpiada de la Beijing. Georgiana Gheorghe s-a remarcat la junioare, fiind întrecută de Riley Cholod (SUA) şi Krystyna Sankova (Ucraina).

Concursul la senioare a fost dominat de canadianca Kristina Vaculik, urmată de ucrainianca Angelina Kysla şi Jessica Lopez (Venezuela).

articol de pe www.adevarul.ro

Super foto-reportaj: Prinde-mă dacă poți!

Doi dintre cei mai buni sportivi români au realizat o şedinţă specială de pregătire la iniţiativa ProSport. Pe o pistă improvizată, în faţa Academiei Militare din Bucureşti, campioana olimpică la sol Sandra Izbaşa (19 ani) l-a avut profesor de atletism pentru o zi pe medaliatul cu bronz european la 400 m, Ioan Vieru (31 de ani).

Mijlocul de iarnă dă senzaţia unui început de primăvară răcoros. Decorul e unul sever, Academia Militară. E marţi, nu-i 13, e doar 12. Ca şi ora la care sosesc protagoniştii: campioana olimpică la sol coboară din maşina ProSport, iar sprinterul descinde din maşina unui prieten. Îşi dau mâna pe scările Academiei, trepte ce simbolizează parcă golgota urcuşului lor spre marea performanţă, şi îşi zâmbesc. “Sandra Izbaşa!”.

“Încântat, Ioan Vieru!”. Îmbrăcată într-un hanorac roşu, inscripţionat cu “Academia de gimnastică Bart Conner”, şi pantalon de trening albastru, Sandra îl tachinează pe “Moldo”, legitimat şi el la clubul Steaua, cum că n-ar respecta tradiţia roş-albastră. “Ei hai, că nu e obligatoriu, în plus la antrenament porţi lucrurile în care te simţi mai comod”, ripostează tipul cu aer de hip-hoper. Se privesc câteva secunde şi izbucnesc în râs. Tocmai s-a spart gheaţa şi cei doi arată ca un cuplu de patinatori ce parcă abia aşteaptă să taie ringul în proba de dans.

“Ai căzut rău, nu glumă”

“Dansul” sportiv… pe mai târziu. Deocamdată vorbele se leagă repede, de parcă se cunosc de câţiva ani. Îşi adresează întrebări scurte, îşi întorc imediat răspunsurile, fiecare căutând să descopere din celălalt. Aflată încă în recuperare după ruptura de tendon ahilian, Sandra şchioapătă uşor, şi “Moldo” o priveşte întrebător. “Stau de cinci luni, am avut piciorul drept şi mâna stângă în ghips. Două luni nu m-am putut mişca singură, a fost ca naiba”, îl lămureşte. “Da’ ai căzut rău, nu glumă. Te refaci până la Mondiale?”, o compătimeşte el. “Trebuie! De luna viitoare încep să lucrez şi tehnic, că deocamdată exersez doar pe partea fizică. Sper să îmi recuperez până în octombrie măcar solul”, conchide optimistă Sandra, liderul lotului olimpic.

Stretching… de introducere

Discuţia alunecă uşor spre pregătire şi cei doi hotărăsc să înceapă miniantrenamentul cu exerciţii uşoare, de încălzire. Sandra îi exemplifică câteva elemente de mobilitate, pe care Vieru le priveşte un pic sceptic şi le execută abia după îndelungi parlamentări. “Astea dau cam greu la spate, iar sfoara n-aş executa-o niciodată”, protestează el. Peste câteva secunde se schimbă rolurile, Vieru fiind cel care comandă exerciţiile. “Din astea facem şi noi, nu e problemă. Hai, ceva mai greu, ce se face la atletism şi nu se face la gimnastică!”, sare Sandra. Se amuză şi încearcă să improvizeze noi elemente. Spre exemplu, ridicarea piciorului la 90 de grade, care formează parcă un dreptunghi fără o latură. Cei doi încearcă să-şi atingă şi mâinile (foto stânga), cam ca doi jucători de tenis dintr-un dublu mixt care se întind să returneze o minge la fileu. “Uite, nu putem să ne atingem. Parcă am fi în celebrul film «Lanţul» la scena de final…”, susţine sprinterul.

Nisipul, elementul de legătură

Ceasul ticăie amenințător, pentru că programul unui sportiv e strict, dar cei doi mai apucă să vorbească despre interminabilele cantonamente. “Noi avem două pe an, unul în ianuarie, la munte, şi unul vara, la mare, unde facem alergări pe nisip”, explică serioasă Sandra. “Moldo” îi fură imediat vorba: “Cu nisipul suntem prieteni şi noi la pregătire, deşi mie unul nu-mi place. Când s-or inventa 400 m pe nisip, atunci cred că voi fi fan”, decretează el. Sandra şi Ionuţ mai dau două ture de alergare “scanaţi” de fotoreporteul Răzvan Lupică şi de echipa Pro TV, dar timpul se scurge rapid şi drumul celor doi se bifurcă. În călătorii spre noi culmi ale performanţei și spre noi medalii pentru România.

Beckham de România

Ioan Vieru (31 de ani) a prins generaţii întregi de atleţi de la veterani precum Sorin Matei, George Boroi sau Ghiţă Guşet. Alături de triplusaltistul Marian Oprea, Vieru, poreclit şi “Beckham de România” pentru asemănarea cu celebrul fotbalist, ţine sus steagul atletismului masculin românesc din ultimii ani. Anul trecut, în martie, a obţinut bronzul la Europene, după ce câteva luni s-a izolat în munţi, la Piatra Arsă, unde a bătătorit în lung şi-n lat mantaua albă.

Sandra cântă la duş

Campioana olimpică recunoaşte că nu poate trăi fără mişcare şi, mai ales, fără dans, modul în care crede că se exprimă cel mai bine. Sandra mărturiseşte că uneori mai şi fredonează câte un refren: “Cânt doar când pot şi am unde, adică trebuie să fie şi un loc unde să mă simt bine. La duş cânt mai rar.Totul depinde de starea de spirit”.

Ca Forest Gump

Reprezentant al unei probe ce combină viteza cu rezistenţa, Vieru, elevul lui Victor Nicolae, aleargă cam două ore la antrenament. Sandra a alergat şi trei ore continuu: “Când eram mai mică, am primit pedeapsă de la antrenori, iar ritmul pe tot timpul alergării a fost acelaşi. Acum nu ştiu dacă aş mai putea”.

FOTO: Răzvan Lupică

Articol publicat de Mirela Basescu, Andru Nenciu in Prosport48

Sandra Izbaşa revine în sala de antrenament

Campioana olimpică la sol s-a accidentat la tendonul lui Ahile. Chiar dacă Izbaşa va fi alături de colegele sale de la lotul olimpic de gimnastică, participarea ei la Campionatele Europene din primăvară este incertă.

Trei luni şi jumătate a stat campioana nostră olimpică departe de covorul de antrenamente şi concurs. Trei luni şi jumătate în care Sandra a suferit o intervenţie chirurgicală la tendonul lui Ahile, în Germania, şi practic a învăţat apoi să meargă din nou. Însă gândul ei nu a părăsit niciodată gimnastica.

„Mi-e dor de aparate, de atmosfera de competiţii, de fete”, spunea campioana în timpul cât a stat „pe bară”, pierzând una dintre cele mai aşteptate competiţii ale sezonului trecut, Campionatul Mondial.

„Cocursurile vin şi trec, însă sănătatea mea rămâne mai importantă”, se consola Sandra, care le-a ţinut pumnii colegelor ei la Londra. Cea mai mare dorinţă a gimnastei pentru noul sezon este să fie sănătoasă pentru a urca din nou pe aparate.

A amânat venirea din cauza răcelii

Sandra s-a mai întors o dată la Deva înainte de sărbătorile de iarnă. N-a mai putut rezista tentaţiei.

Locul unde s-au ţesut toate visele ei de câţiva ani, altarul carierei sale, o chemau înapoi. Imaginea diagonalei de la Buzău care s-ar fi putut transforma într-o tragedie şi care a urmărit-o mult timp a rămas doar o amintire.

Înfruntarea temerii a făcut-o să uite de toate necazurile, golul din stomac scăzând pe zi ce trece în intensitate, ajungând acum să nu-l mai simtă deloc.

„Cum a ajuns s-a urcat pe bârnă, însă nu am lăsat-o. Nu trebuie să forţeze, deşi acum dorinţa şi foamea aceasta de a reveni şi de a face ce făcea şi înainte este mare”, a spus Nicolae Forminte, antrenorul coordonator al lotului olimpic de gimnastică feminină.

Însă Sandra nu a stat mult atunci. Revenirea sa în echipă se va face în această săptămână. „Trebuia să ni se alăture încă de la începutul noului an, însă gripa i-a mai prelungit cu câteva zile şederea acasă. Ea este încă în recuperare cu tonusul muscular. Să vedem cum se va readapta lipsurilor de aici”, a mai precizat Forminte.

Campioana de la Beijing ştie că o vor aştepta nişte zile mai dificile, în care va trebui să reintre în ritm şi să recupereze. „Nu va fi uşor, însă am văzut-o foarte determinată să revină. În gimnastică contează şi o zi când nu faci antrenamente, nu mai zic de câteva luni. Sandra are şi un psihic puternic”, a adăugat antrenorul.

Echipa de la Deva o aşteaptă pe Sandra Izbaşa să revină în sală, deoarece crede că rezultatele şi caracterul ei le va ajuta şi pe celelalte gimnaste să se „ridice”. „Sandra dă un alt statut lotului. Cred că în jurul ei se poate forma o echipă mai puternică şi mai competitivă”, s-a mai confesat coordonatorul lotului.

adevarul.ro

Ultima dată cu… SANDRA IZBAŞA

Campioana olimpică de la sol mai are încă trei luni de recuperare, dar şi o groază de amintiri de depănat. În răspunsuri scurte, stilul Twitter.

Twitter e reţea de socializare, un fel de mini-blogging. Sandra Izbaşa a acceptat o discuţie în stilul Twitter, cu răspunsuri nu mai lungi de 140 de caractere. Campioana olimpică la sol nu a renunţat la gimnastică, dar mai are încă în faţă trei luni de exerciţii zilnice de recuperare. Ultima oară cînd a făcut un integral a fost pe 17 septembrie, la Buzău. Era la bîrnă, pentru că la sol n-a mai apucat. Tendonul lui Ahile de la piciorul drept s-a rupt. A urmat o operaţie şi apoi recuperarea. Sandra promite că se va întoarce la Deva, fie doar şi pentru a-şi anunţa retragerea. La 19 ani, încă mai speră. Deocamdată însă, pentru ea gimnastica se rezumă la amintiri.

… cînd ai făcut un exerciţiu complet la sol
Pe 13 septembrie 2009. Şi eram foarte bucuroasă, chiar am zis că e o zi cu noroc.

… cînd ai fost confundată cu altă gimnastă
De fiecare dată lumea mă recunoaşte, chiar şi acum, deşi mi-am schimbat culoarea părului.

… cînd n-ai avut acreditarea la tine şi nu te-au lăsat să intri la concurs.

Niciodată nu mi s-a întîmplat acest lucru. La concursuri, acreditarea e ca o carte de identitate sau ca o fisă pe care trebuie s-o introduci, altfel nu ai acces în sală.

… cînd ai avut o experienţă neplăcută la un hotel
Anul trecut, într-o seară, mi-a bătut un bărbat străin la uşă şi tot insista că e camera lui şi că eu nu am ce cauta acolo. După cîteva minute, s-a dumirit că greşise.

… cînd ţi s-a spus că semeni cu Sandra Izbaşa
Eram într-un magazin şi un bărbat mi-a zis că semăn cu cineva cunoscut. Şi apoi a continuat, semeni cu o gimnastă. Pînă la urmă m-a întrebat cum mă cheamă.

… cînd ai avut parte de o cerere ciudată din partea unui fan

Nu am primit cereri extravagante, primesc cereri obişnuite de la fani.

… cînd ai cerut un autograf
Nu prea am acest obicei. Ştiu că am sigur de la Nadia şi de la Claudia de la Cream.

… cînd ai vizitat o ţară pentru prima dată
În 2009, am mers în SUA.

… cînd ai uitat ceva important
Laptopul, în urmă cu cîteva luni am plecat spre Piteşti şi l-am uitat la Bucureşti. I-am pus pe părinţii mei să meargă după el.

… cînd ai mîncat ciocolată
Acum o săptămînă.

… cînd te-ai întîlnit cu un idol
Nu-mi prea place chestia asta cu idolii. Eu vreau să fac lucruri mari şi să fiu propriul meu idol. Cu mine mă întîlnesc în fiecare dimineaţă în oglindă.

.. cînd te-ai îmbrăcat elegant
Pe 21 decembrie. Am purtat şi tocuri pentru că după operaţie chiar erau indicate, ca să nu forţez tendonul. Nu sînt însă adepta lor.

… cînd ai pierdut un pariu
Acum trei săptămîni. Eu am susţinut că un film rulează în ziua respectivă, iar persoana cealaltă spunea că este în următoarea zi. Am ieşit bine, nu am mai dat nimic.

… cînd ai uitat de ziua de naştere a unei persoane importante
Pe 1 octombrie a fost ziua lui Puia Valer, coregraful de la Deva Eu mi-am adus aminte abia după 13 zile. Am o scuză, eram cu accidentarea cu operaţia, cu recuperarea.

… cînd ai fost la un concert
În mai 2009, la Boney M, la Deva împreună cu tot lotul.

… cînd ai şters de praf medalia de la Beijing
N-am mai scos-o de ceva vreme, dar ştiu că acolo unde am aşezat-o nu are cum să se prăfuiască.

articol din GSP

Înapoi în laborator

Sandra Izbaşa a lăsat în urmă şocul accidentării din luna septembrie, la Buzău, când a fost la un pas de tragedie. Aflată în plină recuperare, după operaţia de refacere a tendonului ahilian la piciorul drept, Sandra a revenit la Deva, locul de unde au pornit, de atâtea ori, zeci de visuri de aur.

E atât de bine să fiu înapoi, e o mare bucurie! Timpul a trecut foarte repede şi parcă ieri eram la spital, cu mâna şi piciorul în ghips“, a declarat Sandra pentru ProSport. Întâlnirea cu colegele, cu antrenorii şi mai ales cu locul unde trăiește de câţiva ani a fost una emoţionantă. “Prima dată când am intrat în camera de la cămin am început să plâng. Ştiam cu ce gânduri am plecat de acolo, ce îmi doream şi cum m-am întors. A fost singurul moment în care am simţit o slăbiciune. În rest, a fost frumos, toţi m-au primit cu braţele deschise“, mărturiseşte Izbașa.

“Mi-e dor de sol”

Motivată şi nerăbdătoare să înceapă pregătirea, campioana olimpică de la sol a încercat deja aparatele din sala de antrenament. “Încă din prima zi, când a venit, s-a urcat pe bârnă, am dat-o însă de urgenţă jos, pentru că nu are voie, piciorul nu trebuie forţat deloc”, explică antrenorul Nicolae Forminte. “Nu mi-e frică, tot ce simţeam după accidentare a trecut. Am urcat pe toate aparatele şi e bine, chiar şi la sol, unde înainte numai când mă gândeam simţeam un gol, acum mi-e dor de exerciţiul meu“, îl completează Sandra. Gimnasta în vârstă de 19 ani va continua recuperarea, peste două zile ea având voie, conform indicaţiilor medicilor, să alerge din nou.

Mă bucur să o văd motivată şi într-o condiţie fizică bună “, Nicolae Forminte antrenor

articol Prosport

Tsukahara printre frunze! Sandra Izbaşa numără zilele până va alerga din nou!

Pe o alee a cartierului bucureştean Drumul Taberei, o fată înaltă, subţirică, desenează piruete printre frunzele îngălbenite. Râde plină de viaţă şi improvizează pe bordura îngustă de ciment ce străjuieşte drumul o bârnă de concurs.

Şchioapătă un pic, dar piciorul ridicat la 90 de grade şi braţele întinse într-un echilibru perfect îţi şterg repede orice întrebare. “Mi-e dor de sală, de elemente, mi-e dor să mă mişc. Îmi amintesc perfect totul, reperele pe care le am la elemente, unghiurile… Când faci de 15 ani gimnastică nu ai cum să uiţi”, murmură Sandra. În acelaşi timp, departe, la Londra, în sala Millennium, elevele lui Forminte concurează pentru o finală la Mondiale. Viaţa îşi urmează cursul.

Şocul o urmărește
Sandra este veselă şi tonică. Vorbeşte repede, râde mult, însă tăcerile neaşteptate închid parcă lucruri de care îi e prea teamă să se apropie, chiar şi cu gândul. “Acum e bine, mă recuperez rapid. Pot să gândesc la rece ce s-a întâmplat, însă ceva s-a rupt în mine. Va rămâne trăirea aceea când am pus mâna şi am simţit că nu mai am tendon, mi s-a făcut un gol în suflet”, murmură trist. O durere care se va estompa în timp şi pe care sportiva de 19 ani vrea să o lase în urmă: “Încă nu am trecut peste acel şoc, însă am reuşit, cu greu, să îmi ascult muzica de la sol. Înainte mi se făcea rău numai când auzeam primele acorduri, am încercat să îmi revăd exerciţiul de la Olimpiadă. Imaginea aceea mă urmăreşte mereu”.

“Mi se părea un coşmar”
Însă cel mai greu a fost adaptarea la noua viaţă. Zi de zi în sală, la antrenamente, totul s-a schimbat într-o secundă, când s-a trezit pe patul unui spital. “Mă simţeam un om inutil, mi se părea un coşmar. De la patru membre să trec la două şi să nu mă pot mişca fără ajutor. A fost cumplit, nu doresc nimănui asta”, spune ea. Acum îşi împarte timpul între recuperare, odihnă, lecturi, plimbări şi internet, lucruri pe care nu şi le-a permis niciodată. În urmă cu două zile a scăpat de ghipsul la mâna stângă şi acum e iarăşi “un om normal” cum îi place să spună. Numără zilele rămase până pe 7 decembrie când va putea alerga din nou: “Nu mai am răbdare, îmi doresc mult să fiu ca înainte. Acum e prea devreme să ştiu ce va urma, dar mă gândesc că urmează un an par şi asta îmi dă puterea să sper”.

Primele Mondiale văzute de acasă
Discuţia alunecă spre Mondiale. Sandra pare că urmăreşte tot: ştie de ultimele accidentări, de orele de intrare în concurs: “Le-am vizitat pe fete înainte de a pleca şi le-am încurajat. Sunt primele Mondiale pe care le văd de acasă, de când m-am apucat de gimnastică”. Anul acesta, la Londra, dorea să cucerească titlul mondial. Pregătise un sol pe măsură, cu o dificultate de 6.3. “Am reuşit să-mi fac în gând exerciţiul de la sol. Mă opresc tot timpul la Tsukahara echer, unde m-am accidentat, am o reţinere, dar după ce depăşesc acea diagonală, restul vine de la sine”, zâmbeşte ea. Este doar un prim pas. Urmează mai mulţi, toți pe ritmul muzicii de la solul care i-a adus aurul olimpic. Încă o piruetă printre frunzele de pe alee…

În urmă cu trei săptămâni, Sandra Izbaşa suferea o accidentare gravă la un antrenament, ruptură totală a tendonului ahilian drept şi fractură la mâna stângă, ajungând direct pe patul de spital. Campioana olimpică la sol a luptat permanent pentru a depăşi momentul, iar acum totul gravitează în jurul a două zile, 13 noiembrie, când va renunţa la cizma specială pe care o poartă, şi 7 decembrie, când va alerga din nou.

Germania, marea şansă
Şansa Sandrei de a renunţa la cârje la numai două săptămâni după accidentare a constituit-o intervenţia chirurgicală de reconstituire a tendonului ahilian drept la o clinică din Maintz. Imediat după operaţie a purtat o cizmă specială (foto mic), cu care poate merge singură, pe 13 noiembrie urmând să renunţe şi la aceasta. “Piciorul e bine, calc uşor în el şi abia aştept să pot merge aşa cum trebuie. A fost greu pentru că practic am învăţat să calc din nou, am fost ca un bebeluş”, mărturiseşte Sandra.

Un articol preluat din Prosport.